Copilul si muzica

Maya privea impietrita cum sicrul cobora spre acel loc rece,diferit de caldura pe care o degaja Nick de obicei in jurul sau..Lacrimile ii curgeau pe obraji,dar stia ca trebuie sa fie puternica..pentru copilul pe care il poarta in pantec..."o sa lupt...stiu ca totul se intampla cu un scop si exista un motiv pe care o sa il inteleg la momentul potrivit..dar e greu fara tine Nick..Dumnezeu te-a chemat langa El..si mi-a trimis o parte din tine...din mine...din iubirea noastra...cand o sa il privesc o sa vad zambetul..privirea ta calda ce imi invada inima in fiecare zi..o sa il iubesc cum te-am iubit pe tine...iti promit"..si a aruncat trandafirul alb..."te iubesc si mereu te voi iubi"..
Daved,Dave cum e alintat de persoanele din jur,s-a nascut chiar de ziua lui Nick,pe 13 august.Maya a ales numele acesta,pentru ca in ebraica inseamna "iubit de Dumnezeu" si pentru ea acest copil a fost salvarea si consolarea de care avea nevoie dupa moartea singurului barbat pe care l-a iubit.Este un baietel vesel si plin de viata,pe care Maya si parintii lui Nick il rasfatau in orice moment,incercand parca sa acopere golul din sufletele lor."E bucatica rupta din Nick cand era micut",spune doamna Peterson si il ia in brate pe Dave.Ochii lui verzi si parul negru ii incadreaza fata intr-un mod placut si armonios.Priveste curios in jur si intreaba cand vede ceva nou "ce e mami?".
De la nastere,Maya si-a petrecut majoritatea timpului alaturi de el.Stia ca a fost minunea de care avea nevoie,lumina ce a aparut in intunericul din jurul sau,sansa de a inchide un capitol si a incepe altul.Inima ei era invadata de o noua caldura,o noua fata a iubirii pe care nu o mai simtise niciodata:dragostea de mama.In memoria lui Nick,a hotarat sa transforme un vis al acestuia in realitate.Simtea ca trebuie sa ii multumeasca pentru tot ce a facut in timpul vietii si sa ii arate ca inca il iubeste...Va reflecta personalitatea acelui omului minunat,ceva in care el s=ar fi regasit si si-ar fi dorit sa faca...
"Secundele,minutele,orele,zilele,saptamanile,lunile,anii...timpul..isi continua cursa spre destinatie.nimic nu se opreste si totul pare a face parte dintr-un ciclu,pe care omul nu il va schimba niciodata...viata in sine e o provocare si o lupta permanenta de multe ori cu noi insine...mereu m-am intrebat cine sunt...nu vreau sa trec fara sa las ceva in urma mea.nu vreau sa ma limitez in sentimente si am invatat ca trebuie sa aratam persoanelor de langa noi in fiecare secunda cat de mult ii iubim..poate cand o sa vrem sa facem asta,va fi prea tarziu..toti avem o sarcina si trebuie sa o ducem la bun sfarsit.chiar daca e greu si intalnim obstacole in calea noastra...chiar daca plangem,radem sau trecem prin stari pe care nu le intelegem,dar ne bucuram de ele.suntem oameni si poate spre ghinionul nostru...simtim..." si Maya se opri cateva secunde,bea din paharul cu apa si continua "Moartea lui Nick m-a maturizat si m-a ajutat sa realizez cat de puternici putem sa fim,noi,oamenii in general, si nici nu constientizam.Astazi se implinesc 4 ani de cand el nu mai esti printre noi,dar stiu ca in tot timpul asta a fost alaturi de mine si mi-a dat putere.Sunt sigura ca stiti de pasiunea lui pentru muzica.Ii placea sa guste din fiecare nota muzicala,sa isi daruiasca sentimentele si trairile chitarei.Deveneau una si aceasi persoana.Simteam ticaitul inimii lui pe note muzicale,priveam setea din ochii sai oglindita in vibratii ce se auzeau din abisul sufletului...Pentru Nick sunt,suntem aici.Pentru Nick am deschis aceasta scoala,unde tinerii pot invata sa cante la un instrument si isi pot dezvolta talentul muzical.Stiu ca de acolo din ceruri acum ne zambeste si se bucura alaturi de noi,pentru ca am reusit sa facem ceva in memoria lui.Pentru tine Nick!" si Maya s-a indreptat spre Daved,l-a luat de mana si cu zambetul pe buze a taiat panglica.
"Uite Dave,tati e acolo si ne priveste" si Maya isi ridica privirea spre cer.