miercuri, 21 iulie 2010

Tanjim...

E cald. De mult nu a mai fost atat de cald. Lumea pare oprita si captata in universul personal. Caldura e de vina...

De ce ne gandim la trecut cand stim ca ar trebui inchis intr-o calimara? Tanjim dupa vise pierdute in magura prafului si ne lasam fermecati de mirosul asfaltului dupa prima ploaie de vara. Tanjim dupa miracole, dar nu intelegem ca vin la pachet cu alte responsabilitati. Sau poate nu le intelegem valoare...

Ranim cu intensitatea iubirii. Suntem oare capabili sa ne asumam esecul fara sa ne gandim la el ca la un ultim refugiu? O data cu prima conturare a literelor pe foaia alba, fiecare picatura din sudoarea constructiei refugiului s-a transformat in esec. Un esec amar... Un esec dulce... Un esec acru... Un esec complicat... Un esec simplu...

Ironic, un esec dorit in singuratatea noptii. Devoram mirosul necunoscutului si ni-l imprimam pe corp. Ne inundam de remuscari si ganduri contradictorii. Si totusi continuam sa tanjim...

Tanjim dupa tentatii, dar se intampla sa nu le mai putem face fata. Lasitatea sa fie arma sigura impotriva lor? Pana nu de mult, am fi fost jigniti la asocierea cruda cu lasitatea, dar acum o privesc din perspectiva unei novice.

Seductia si razbunarea ar trebui insotite de un manual cu instructiuni de utilizare.

sâmbătă, 27 martie 2010

Alice Nastase

Sunt putine repere pe care un tanar le poate gasi in societatea de astazi. Sunt si mai putine exemple de viata, de putere, de respect si de dragoste. Oamenii de calitate sunt rari. Oamenii puri in exterior si in interior sunt o comoara.
Alice Nastase este una dintre acele femei pe care le privesti si iti doresti sa faci parte din lumea lor. Nu sunt cuvinte mari, sunt sentimente pe care le hranesti zilnic dupa ce primesti cate un semn de la ea. Acele semne se regasesc in fiecare cuvant pe care il scrie pe blogul ei. Acolo are o alta familie, pe care o trateaza cu aceeasi seriozitate si caldura de fiecare data.
Alice m-a invatat sa apreciez modestia si sa o caut. Alice m-a invatat sa imi doresc maternitatea. Alice m-a invatat sa apreciez omul de langa mine nu doar printr-o privire, ci printr-un gest sau cuvant, indiferent daca imi este sau nu cunoscut. Alice m-a invatat sa iubesc mereu fara regret si sa imi calauzesc pasii cu inima pura.
Alice a fost o necunoscuta pentru mine, dar am invatat sa o cunosc. Eu inca ii sunt o necunoscuta. Poate cu timpul nu voi mai fi.
Iti multumesc pentru cuvintele frumoase Alice. Si totusi.... ce mic pare acest "multumesc" raportat tie.

Harta si oglinda

Am incercat sa cantaresc timpul, dar nu am folosit instrumentul corect. Avea un defect si am inteles ca dureaza pana sa ti-l asumi. Am renuntat o perioada la mine, dar nu am renuntat se pare, la dorinta de a ma juca uneori cu literele. Vreau sa ma ridic incet.. dar sigur. Vreau sa privesc persoana din oglinda si sa o recunosc cum facem acum mult, mult timp. Uneori avem nevoie de timp, dar din pacate, fara sa realizam, timpul se transforma intr-o pauza lunga lunga. Ne pierdem in propriul labirint si cand ne dorim sa iesim realizam ca nu am luat o harta sau o busola cu noi. De ce? Pentru ca nu ne asumam la inceput esecul; pentru ca indiferent de greseli ai nevoie de lectii.
Nu am harta pentru a iesi, dar ma hranesc din realitate acum. Dupa o perioada in care am uitat de mine, trebuie sa ma infrunt.
Ai simtit o teama inainte sa te privesti in oglinda? Eu simt asta.....
In mod ironic harta ma va conduce la oglinda.

luni, 4 august 2008

cum iubesc barbatii

O admir alaturi de alte doamne, o citesc alaturi de persoane care nu ii recunosc valoarea din invidie, o iubesc pentru ca imi contureaza povesti in minte, o inteleg pentru ca si eu sunt femeie, o invidiez pentru ca are mai multa putere decat mine, o intreb dar nu imi raspunde. De ce? Pentru ca in intimitatea ei, doar razele de lumina patrund, iar oamenii... uneori sunt pur si simplu...anonimi.

Acesta este cel mai frumos articol pe care l-am citit scris de Mihaela Radulescu, publicat atat in carte, cat si in revista Elle.

Daca as fi barbat,n-as iubi o femeie pentru frumusetea ei, ci pentru feminitatea ei....

M-as uita staruitor doar spre o femeie care nu m-a zarit,preocupata sa fie ea insasi.As sti ca-I frumoasa si din intunericul unei Sali de teatru,pentru ca nu rade strident si nici nu si-a urcat picioarele pe scaunul din fata,pentru ca nu se saruta cu iubitul ei pe tot parcursul piesei de teatru si pentru ca plange discret la replicile frumoase.I-as lua urma pasilor doar daca as simti ca ma va refuza rece si politicos,pentru ca nu-I place sa fie agatata pe strada.
Daca as vedea-o pentru a doua oara,as zambi de felul in care-si da parul dupa ureche si mi-as imagina ca de-acolo,de la gatul dezgolit,as incepe s-o sarut,cand mi-ar da voie..M-as trezi dimineatza cu chipul ei pe tavan.Mi-ar placea pentru ca merge hotarata si nu se imbraca mulat,ci in alb si negru,nu e rujata si pudrata,ci doar limpede si fragila la vedere..
Daca as intalni o femeie intr-un bar,m-as gandi nesimtit la ea,pentru ca felul in care bea si fumeaza nu m-ar inspira decat spre o noapte de sex clement.Daca as vedea-o in statia de autobuz,mi-as face pana ca sa ma uit cum stie sa astepte rabdatoare...Poate ca as parca masina si m-as plimba cu acelasi autobuz,doar ca sa verific ce-i place la un barbat: indrazneala,eu...sau masina?
Probabil,ca oricarui barbat.mi s-ar putea intampla sa-mi placa prietena prietenului meu.Avantajul meu ar fi considerabil,mai ales daca relatia ei cu amicul meu e mai mult o trecere,decat o statie.As sti cum s-o cuceresc mai lesne decat pe fata de la teatru,despre care nu stiam nimic.Ticalosia mea ar avea sansa sa treaca drept o mare iubire,de vreme ce mi-am inselat..prietenul!
Mi s-ar putea intampla sa cunosc o femeie de mai multa vreme,dar abia intr-un anume moment s-o VAD.Poate ca,simtindu-i parfumul discret si vazandu-i mainile frumoase,as privi-o in ochi fara vorbe,pana m-ar intreba ce-i cu mine.Poate ca de la glezna ei fina as incepe o poveste care s-ar infinge-n suflet.Daca as vedea cum se bucura de ciresii infloriti si daca as auzi ce raspicat vorbeste,m-as stradui sa ii povestesc despre mine...
Daca ar fi deja iubita mea,m-ar induiosa felul in care mi-ar spune “buna dimineatza” cu buzele,mainile,ochii si pielea ei toata.As pleca la munca zambind daca mi-ar face micul dejun si mi-ar spune ca ma iubeste numai din ochii calzi de sub parul ciufulit.Mi-ar fi dor de ea daca nu m-ar suna intruna si daca nu m-ar intreba nimic cand as veni tarziu de la munca.As iubi-o pentru ca nu-si barfeste colegii,pentru ca nu-mi uraste prietenii,pentru ca nu tipa la nimeni si,mai ales,pentru ca ii stralucesc ochii de cate ori ma vede si pentru ca iii inchide cand o sarut.Mi-ar fi nespus de draga cand m-ar adormi mangaidu-ma pe spate, cu degetele si cu sarutari cuminti.Mi-ar fi greu sa ma uit dupa alte femei cand iubita mea sta picior peste picior cu atata gratie si cand orice rochie simpla pe care o imbraca trezeste dorinta unui alt barbat.
As adora-o pentru libertatea de care ne-am bucura impreuna si pentru ca nu mi-ar spune niciodata ca e obosita cand as vrea sa fac dragoste sau sex cu ea.M-as topi dupa ea daca ar zambit fostelor mele iubite si daca nu m-ar intreba nimic dupa aceea...M-as uita in nestire la ritualurile ei,cand mi-ar da voie,pentr ca as fi nebun dupa ea cand si-ar pune ciorapii,cand si-ar rimela genele sau si-ar peria parul,cand ar uda florile sau as pregati masa...As da orice sa-i aud vocea limpede cand m-ar enerva toti la serviciu si as iesi cu ea in fiecare seara daca n-as auzi-o plangandu-se ca nu are cu ce sa se imbraca.Mi-ar placea sa fie neajutorata doar atunci cand are nevoie de mine,de barbatul ei...
Probabil ca nu ne-am plictisi nicicand impreuna daca am stii sa ne lasam spatiu si daca iubita mea ar sti sa taca si sa viseze,sa citeasca langa mine,sa-mi asculte muzica...Mi-ar fi de-ajuns sa imi fie cea mai draga din lume si din viata daca as vedea-o ca-i vina sa planga cand am fost rau cu ea si as fi nebun dupa ea daca nu ar plange...I-as iubi lacrimile doar cand ar fi de dor sau de prea multa ibuire si le-as stinge cu ale mele..Daca am putea sa vorbim de toate si sa intelegem tot ce ne spunem.ar fi femeia langa care am visat sa traiesc.M-as certa cu ea fericit ca nu tranteste usi la lipsa argumentelor si nu spune prostii cand e derutata.
Iar daca ne-am muta impreuna,mi-ar placea sa ma umileasca cu ordinea la care m-ar imbina si curatenia care n-ar fi doar in sufletul ei,ci si in dulap,in baie,in bucatarie..Femeia care mi-ar pune in pericol burlacia ar trebui sa accepte toanele,
ciudateniile,simplicitatea in anumite privinte si sa stie de pe rost ca barbatii si femeile nu iubesc la fel.Ar trebui sa poarte lenjerii fine chiar si cu bocanci si sa nu ma lase vreodata s-o vad cu bigudiuri sau cu castraveti pe ochi,I-as aduce flori in orice alte zile decat acelea in care ne-am sarbatori anii de cand suntem impreuna si mi-ar placea ca ea sa nu-si doreasca vreun cadou de “Valentine’s Day”...
As vrea sa priceapa ca toti barbatii viseaza sa faca macar o data in viata sex cu doua femei si sa se straduiasca sa-mi ofere senzatia asta.As fi al ei,daca s-ar prinde la timp ca o astfel de abordare tine orice barbat acasa.As vrea sa faca tot ce-i trece prin cap si tot ce intuieste in mine atunci cand se dezbraca pentru mine..
As vrea sa muncim amandoi in nestire,sa ne construim temeinic vietile,iar cand va fi sa facem copii,as vrea sa stie ca voi fi un tata bun.Nu i-as ucide nici un vis,daca realitatea pe care mi-ar oferi-o ar fi aceea pe care am visat-o intotdeauna...
Daca as fi fost perfect,n-ar fi avut nici un merit sa ma iubeasca(de la o femeie care l-a iubit pe Paler am invatat asta..).Femeia mea insa va trebui sa fie perfecta pentru mine.nu in frumusete,ci in feminitatea ei deplina.
Daca nu mi-ar cere nimic,i-as da tot ce nici eu n-am crezut ca sunt in stare...
Daca in sufletul ei ar fi cel mai frumos,nu as pleca niciodata de acolo...
Poate ca barbatul de langa tine nu-ti va spune niciodata povestea asta asa,poate daca-l intrebi ce iubeste cel mai mult la tine nu va stii sa raspunda cu aceeasi limpezime sau poezie..Dar e posibil sa fi aflat raspunsurile din felul in care te iubeste...Cel mai grav e cand afli toate astea din felul in care se indragosteste de o alta femeie,nu mai frumoasa,ci mai feminina...

marți, 29 iulie 2008

dezghet

existi sau mintea mea halucineaza?sa fie oare visul devenit realitate?sa fii tu enigma timpului transpusa in realul naucitor din jurul meu?acum esti fiintza ca mine,caci sarutul meu te-a transformat in om.respiri si suflarea ta imi inunda trupul.rasufli si simt fiorul cald ce imi dezgheatza simturile.maucitor impas...sublima atingere a mainilor tale pe mainile mele inghetzate.tu esti irealul din lumea mea.imaginea simpla a trairilor mele abstracte.jumatatea mea...

vineri, 18 iulie 2008

Pe langa...

Pe langa frumusetea pe care revistele o etaleaza in fiecare zi prin fiecare numar, pe langa dimensiunile perfecte pe care chirurgii le modeleaza in fiecare zi prin fiecare operatie, pe langa sumele impresionante pe care mafia le jongleaza in fiecare zi prin si cu ajutorul "oameniilor corecti", pe langa tristetea falsa etalata de cersetorul de la metrou in fiecare zi, pe langa cruzimea cu care o mama isi arunca pruncul din primele secunde sau un parinte isi violeaza propriul copil, pe langa si iar pe langa. Dar pana cand? In aceste momente ma intreb daca timpul isi merita dreptul. Intr-o balanta ce inclina cu brutalitate spre partea negativa, singura variabila ce poate schimba asta, isi urmeaza cu nepasare cursul... Urasc aceste episoade in tabloul vietii. Urasc ca nu am stiut in copilarie sa il rog pe mos Craciun sa imi dea o bagheta magica pe care sa o folosesc peste ani. Urasc....anticiparea imaginii de peste ani.

marți, 15 iulie 2008

Singuratatea in 2

Imi lipseste caldura persoanei pentru care as opri timpul si existenta mea himerica si-ar gasi lacusul sfant.Imi lipseste farama de speranta pe care o abandonez cu insensibilatea mamei ce renunta la propriul fat.Trec ore in care gandurile mele sunt racite pe o harta fara indicatoare si siguranta e zdruncinata.Trupul meu tanjeste dupa atingerea calda a unei dimineti in care roua e martora primului sarut in jocul de lumini al rasaritului de soare.Miscari circulare pe care propriul destin refuza cu desavarsire sa mi le aloce.Si el...priveste din umbra,acoperind fiecare parte din mine.E acolo,dar crezul in iubirea neimpartasita ma indeamna sa nu privesc.Se ascunde lasand in urma amintirea unei nopti de dragoste.Si eu...imaginea unui persoane dezorientate isi face loc in multitudinea imaginilor pe care mintea bolnava le
provoaca.Sunt departe si imi privesc zguduita de remuscari propria-mi viata...sfarsitul a sublimat inceputul...intr-o ecutie cu 2 necunoscute,nu exista a treia....