dezghet

existi sau mintea mea halucineaza?sa fie oare visul devenit realitate?sa fii tu enigma timpului transpusa in realul naucitor din jurul meu?acum esti fiintza ca mine,caci sarutul meu te-a transformat in om.respiri si suflarea ta imi inunda trupul.rasufli si simt fiorul cald ce imi dezgheatza simturile.maucitor impas...sublima atingere a mainilor tale pe mainile mele inghetzate.tu esti irealul din lumea mea.imaginea simpla a trairilor mele abstracte.jumatatea mea...

Pe langa...

Pe langa frumusetea pe care revistele o etaleaza in fiecare zi prin fiecare numar, pe langa dimensiunile perfecte pe care chirurgii le modeleaza in fiecare zi prin fiecare operatie, pe langa sumele impresionante pe care mafia le jongleaza in fiecare zi prin si cu ajutorul "oameniilor corecti", pe langa tristetea falsa etalata de cersetorul de la metrou in fiecare zi, pe langa cruzimea cu care o mama isi arunca pruncul din primele secunde sau un parinte isi violeaza propriul copil, pe langa si iar pe langa. Dar pana cand? In aceste momente ma intreb daca timpul isi merita dreptul. Intr-o balanta ce inclina cu brutalitate spre partea negativa, singura variabila ce poate schimba asta, isi urmeaza cu nepasare cursul... Urasc aceste episoade in tabloul vietii. Urasc ca nu am stiut in copilarie sa il rog pe mos Craciun sa imi dea o bagheta magica pe care sa o folosesc peste ani. Urasc....anticiparea imaginii de peste ani.

Singuratatea in 2

Imi lipseste caldura persoanei pentru care as opri timpul si existenta mea himerica si-ar gasi lacusul sfant.Imi lipseste farama de speranta pe care o abandonez cu insensibilatea mamei ce renunta la propriul fat.Trec ore in care gandurile mele sunt racite pe o harta fara indicatoare si siguranta e zdruncinata.Trupul meu tanjeste dupa atingerea calda a unei dimineti in care roua e martora primului sarut in jocul de lumini al rasaritului de soare.Miscari circulare pe care propriul destin refuza cu desavarsire sa mi le aloce.Si el...priveste din umbra,acoperind fiecare parte din mine.E acolo,dar crezul in iubirea neimpartasita ma indeamna sa nu privesc.Se ascunde lasand in urma amintirea unei nopti de dragoste.Si eu...imaginea unui persoane dezorientate isi face loc in multitudinea imaginilor pe care mintea bolnava le
provoaca.Sunt departe si imi privesc zguduita de remuscari propria-mi viata...sfarsitul a sublimat inceputul...intr-o ecutie cu 2 necunoscute,nu exista a treia....

Eu,tu si ea

camera e goala.picaturile lovesc fereastra vibrand in mine o frica pe care nu o pot reda in cuvinte.nebunie lor ma deconecteaza de realitate.ma sufoc si sunt inchisa intre 4 pereti.singuratatea e apasatoare si secundele par a fi efectele secundare ale unor pastile prescrise gresit.unde e?
"cu ea" imi spun sfidand logica.ma simt umilita si stiu ca e vina mea.sunt murdara.as vrea sa ma ridic si sa las ploaia sa ma purifice,dar ma simt slabita.curajul se transforma in mizerie.prizoniera in infern.am crezut ca pot sa merit fericirea,dar tocmai ea m-a adus aici."esti fericit?" imi spun dar stiu ca raspunsul va ramane o dilema.
refuz sa mai simt ceva bun in mine,acel ceva pe care reuseai sa ma faci sa mi-l doresc in jur.de ce?imi imaginez atingerea pe trupul ei firav si nebunia nu cunoaste limite.gustul buzelor pe care inca nu le-am atins,ochii tai in cautarea necunoscutului din privirea ei,ma tulbura.imi imaginez scena de dragoste intre el si ea.turbez.nu cunosteam gelozia si nici ea nu ma cunoastea pe mine.eram 2 antonime pentru care nu existau trasaturi si trairi.dar acum...in interio, focul pasiunii arde si scantaia in jocul ei demonic lasa urme.
"cum poti sa imi faci asta si sa ma privesti apoi?".evit sa mai simt caldura ta si in acelasi timp refuz sa ma lasa prada gandurilor ce imi invadeaza spatiul mintii.incerc sa fiu rea si simt ca ma deconectez de tine,dar ma evapor incetul cu incetul cum frunzele dezgolesc copacii la atingerea haotica a vantului toamna.
nu te mai chem,nu te mai vreau,te chem si te vreau.!!! agonia pune stapanire pe trupul meu bolnav.ofilesc in chemarea iubirii."ea ma motiveaza" iti spuneam cu privirea inocentei furate.sa ma mai las motivata cand stiu ca nu pot sa te am?totul are un scop,un sens si un motiv,raspund cu o indiferenta pragmatica....si da iti sunt fidela minte corp suflet.poti intelege asta?in tine se ascunde jumatatea prin care respir,vad,traiesc,cad,ma ridic si lumea are un alt inteles.
depind de tine?

Somnul....

A intrat pe usa plangand cu valiza in mana... ma uitam la el uimita si nu-mi venea sa cred, a zis ca se numeste Mark si cauta o fata care sa semene cu un inger... se dezbraca usor si-mi spune ca este pe punctul de a-l intelege pe Dumnezeu... ma priveste, ma ia in brate, eu doar ma uit la el uimita... plange in fiecare seara in camera lui... plangem impreuna uitandu-ne la frumusetea lunii si adormim imbratisati ca doi copiii. Imi spune zilnic despre povestile lui de dragoste, uneori ma fascineaza atat de tare incat las tigara sa arda singura, fumul invaluindu-ne mereu.

Azi mi-a zis ca pleaca...dar unde? Nu vrea sa-mi spuna... am strigat dupa el “te iubesc” s-a uitat inapoi si m-a luat in brate... m-a sarutat, ca in serile reci cand adormeam pe podea amandoi imbatati de atata frumusete, uimiti de atata maiestrie si de tot ce ne inconjoara... se intoarce si imi spune “si eu... si eu te iubesc” imi dau seama ca nu are unde pleca si singura optiune este aceea de a ramane.

Fumam... bem... murim in fiecare noapte si ne trezim din moartea aceea goala in fiecare dimineata... orice am face e trist dar in acelasi timp atat de imbucurator, plangem impreuna, lacrimile ni se contopesc pana ajung un rau lovind cu putere in cursul lui... si mereu adormim pe podea cu bratele incrucisate. El ziua pleaca, imi spune ca as face bine sa fac ceva diferit astazi dar eu nu vreau.....nu vreau sa plece. Ma fascineaza cum ma priveste dar il las sa plece... pleaca, se uita inapoi si imi zice ca imi va aduce tigari pentru diseara. Zambesc si alerg sa il mai sarut o data.

Ajunge acasa si ma gaseste pe podea, plange, plangem impreuna... fumam, tipam la luna si iesim afara... e vara, de cand nu am mai iesit din casa....
E nisip pe jos? Da... uite si marea... fug in apa si-mi spune sa ma intorc, ne privim si pentru prima oara vad un zambet pe chipul lui si se intoarce cu spatele... e rusinat? Se uita din nou la mine... vad ca pielea nu mai imi este atat de neteda, parul e gri, al lui la fel dar il vad ca atunci cand a intrat in casa pentru prima oara. Cum de nu am observant asta? Ma invaluie somnul, cad si el ma aducein casa. Incep sa deschid ochii,dar lumina e puternica...Pentru prima oara stam in pat, eu stau in pat, el langa mine...ii simt privirea...vreau inapoi pe podea!, dar realizez ca nu ma pot misca. Ma ridica cu greu si imi dau seama ca si lui ii este rau.... il iau in brate, ii simt inima cum bate greu, plangem dar in acelasi timp zambim soptindu-ne:"te iubesc"...

.............Adormim!.......................

Copilul si muzica

Maya privea impietrita cum sicrul cobora spre acel loc rece,diferit de caldura pe care o degaja Nick de obicei in jurul sau..Lacrimile ii curgeau pe obraji,dar stia ca trebuie sa fie puternica..pentru copilul pe care il poarta in pantec..."o sa lupt...stiu ca totul se intampla cu un scop si exista un motiv pe care o sa il inteleg la momentul potrivit..dar e greu fara tine Nick..Dumnezeu te-a chemat langa El..si mi-a trimis o parte din tine...din mine...din iubirea noastra...cand o sa il privesc o sa vad zambetul..privirea ta calda ce imi invada inima in fiecare zi..o sa il iubesc cum te-am iubit pe tine...iti promit"..si a aruncat trandafirul alb..."te iubesc si mereu te voi iubi"..
Daved,Dave cum e alintat de persoanele din jur,s-a nascut chiar de ziua lui Nick,pe 13 august.Maya a ales numele acesta,pentru ca in ebraica inseamna "iubit de Dumnezeu" si pentru ea acest copil a fost salvarea si consolarea de care avea nevoie dupa moartea singurului barbat pe care l-a iubit.Este un baietel vesel si plin de viata,pe care Maya si parintii lui Nick il rasfatau in orice moment,incercand parca sa acopere golul din sufletele lor."E bucatica rupta din Nick cand era micut",spune doamna Peterson si il ia in brate pe Dave.Ochii lui verzi si parul negru ii incadreaza fata intr-un mod placut si armonios.Priveste curios in jur si intreaba cand vede ceva nou "ce e mami?".
De la nastere,Maya si-a petrecut majoritatea timpului alaturi de el.Stia ca a fost minunea de care avea nevoie,lumina ce a aparut in intunericul din jurul sau,sansa de a inchide un capitol si a incepe altul.Inima ei era invadata de o noua caldura,o noua fata a iubirii pe care nu o mai simtise niciodata:dragostea de mama.In memoria lui Nick,a hotarat sa transforme un vis al acestuia in realitate.Simtea ca trebuie sa ii multumeasca pentru tot ce a facut in timpul vietii si sa ii arate ca inca il iubeste...Va reflecta personalitatea acelui omului minunat,ceva in care el s=ar fi regasit si si-ar fi dorit sa faca...
"Secundele,minutele,orele,zilele,saptamanile,lunile,anii...timpul..isi continua cursa spre destinatie.nimic nu se opreste si totul pare a face parte dintr-un ciclu,pe care omul nu il va schimba niciodata...viata in sine e o provocare si o lupta permanenta de multe ori cu noi insine...mereu m-am intrebat cine sunt...nu vreau sa trec fara sa las ceva in urma mea.nu vreau sa ma limitez in sentimente si am invatat ca trebuie sa aratam persoanelor de langa noi in fiecare secunda cat de mult ii iubim..poate cand o sa vrem sa facem asta,va fi prea tarziu..toti avem o sarcina si trebuie sa o ducem la bun sfarsit.chiar daca e greu si intalnim obstacole in calea noastra...chiar daca plangem,radem sau trecem prin stari pe care nu le intelegem,dar ne bucuram de ele.suntem oameni si poate spre ghinionul nostru...simtim..." si Maya se opri cateva secunde,bea din paharul cu apa si continua "Moartea lui Nick m-a maturizat si m-a ajutat sa realizez cat de puternici putem sa fim,noi,oamenii in general, si nici nu constientizam.Astazi se implinesc 4 ani de cand el nu mai esti printre noi,dar stiu ca in tot timpul asta a fost alaturi de mine si mi-a dat putere.Sunt sigura ca stiti de pasiunea lui pentru muzica.Ii placea sa guste din fiecare nota muzicala,sa isi daruiasca sentimentele si trairile chitarei.Deveneau una si aceasi persoana.Simteam ticaitul inimii lui pe note muzicale,priveam setea din ochii sai oglindita in vibratii ce se auzeau din abisul sufletului...Pentru Nick sunt,suntem aici.Pentru Nick am deschis aceasta scoala,unde tinerii pot invata sa cante la un instrument si isi pot dezvolta talentul muzical.Stiu ca de acolo din ceruri acum ne zambeste si se bucura alaturi de noi,pentru ca am reusit sa facem ceva in memoria lui.Pentru tine Nick!" si Maya s-a indreptat spre Daved,l-a luat de mana si cu zambetul pe buze a taiat panglica.
"Uite Dave,tati e acolo si ne priveste" si Maya isi ridica privirea spre cer.

Pictura mea

Esti numai tu...

cand visez te prind de mana

si te asez pe sezlongul de pe terasa fericirii mele...

A devenit tronul tau in ultimul timp.

Apoi cu grija iti asez buclele blonde

ca in bataia soarelui sa pari

o stea a zilei...

Ma privesti nedumerit si te sarut

ca sa obtin zambetul perfect.

Salcamii infloriti

imi parfumeaza pictura

iar roua imi uda pensula

cu care incerc sa descriu

perfectiunea..

Esti un Dorian Gray

constient de puterea privirii tale...

Pensula imi cade din mana

si adorm la picioarele tale...

ma trezesti cu un zambet si un sarut

Pictura e gata

nu esti tu in ea...

Suntem amandoi

pierduti in vibrari de rosu

si sunete de galben...

Suntem noi si cerul,

noi si pamantul...

Suntem pacatul si iertarea...

Dumnezeu ne-a facut unul pentru celalat...

Acum ma ascund in tine

si ii multumesc ca te am...

Suflet pribeag

La inceput trupurile si sufletele lor au fost legate.. perfectiunea uniunii lor a maniat zeii si lumina. In intuneric au fost despartiti si aruncati inapoi in lumea in care nu mai puteau fi fericiti. Toata viata ei incearca sa refaca sacrul uniunii, sa se regaseasca, sa umple golul, dar blestemati, ei au baut din apele uitarii. Nefiind in stare sa recunoasca chipul drag, ei cauta... cauta sa renasca androginul..

Intr-o zi a aparut in viata lui ... asa cum isi imaginase de multe ori .. Cea care a dat viata trairilor care i-au fost straine, dar pe care le visase.
"Joc de ingeri...." de o puritate ireala....
Ea reprezenta jocul cunoasterii. Ochii ei il vedeau asa cum ii era scris sa fie in adancul sufletului.. Cum incerca sa fie.. Cum spera sa fie cunoscut. Cunoasterea ei insemna cunoasterea eului sau si lui i se parea ca o cunostea deja.. cum se cunostea pe el. Si i se parea ca a mai intalnit-o.... poate intr-o alta lume.. "Trebuie sa fi uitat"

-------------------------------------------------------------------

Pleci si cu tine apare o noua intrebare:de ce..?Cum poti sa atingi limita si sa nu spargi globul?Oare ce vezi dincolo..As vrea sa poti vorbi cu mine,taine supreme se ascund,dar tu poti sa mi le arati.De-as putea zbura cu tine monstru cu aripi.Alina-mi curiozitatea si raspunde-mi..offf de ce nu poti?Acolo e eternitatea?Adu-mi macar o raza de soare inchisa in cutia timpului,adu-mi in dar cunostiintza,dar nu o face sa dispara.Tu zbori si eu raman aici cu dorintza de a ma inaltza cu tine.Sunt doar un om,o muritoare?Totusi insemn ceva?..de ce ma tot intreb.Tacerea ta ma strapunge,sangerez si nu pot intelege.Iti place?As vrea sa simti,ce simt si eu..Continui sa ma intreb ce se afla acolo sus,dincolo de cer,de nori,de timp,de spatiu,de etern..Probabil tu..monstrule cu aripi intoarce-te si priveste spre mine.Fii muritor si tu..Ce naiva sunt.Ai renuntza la tot pentru mine?Mi-ai da sansa sa iti arat lumea cruda in care traiesc?Cum poti sa ma transformi acum in nestiintza?Si iar te intreb..iti place?
Ce inseamna pentru tine fiintza umana?Un simplu gest,o simpla privire,un banal care se complica traind dincolo de aparentze.Ochii tai ating limita dintre real-ireal,eternitate-moarte.Tu si eu suntem intregul binecuvantat de sufletele cerului.Totul unitar pe care sunetele ingeriilor il contempleaza intr-o alta viata.Exista ratiunea sau subconstientul meu e marea?Ma inec in propria suferintza,
Sunt victima timpului,un om simplu,un suflet pierdut in coincidentze simbolice.Sa fii oare un nemuritor si eu o simpla stea,ce in intuneric va atinge haoticul infern?Ma luminezi acum pentru ca tu esti visul meu:esti viata de apoi.Oftez cautand linistea in bratzele necunoscutului.Cine esti tu oare si de ce apari?De ce ma regasesc in tine,dar ma simt atat de mica?Tu esti acolo,eu aici.Offf suflet pribeag si tu cauti odihna?Ma mint ca o ai crezand ca stiu totul. Naivitate...copilarie... joc....Arata-mi calea,vreau sa iti dau totul.O spirit al suferintzei,de ce zbori iar?Ce e acolo,spune-mi..voi contura prin ochii tai elixirul tineretii fara batranete si il voi da sufletul meu.

Rasare . Nu vreau lumina..oooo..nu, de ce?..e prea drevreme...si iar si iar si iar.... m-am stins in nestiintza si in intrebari,cautand raspunsuri spre lumea de apoi

---------------------------------------------------------------------------

Sentimente din spatele unei prietenii

incerc sa imi ordonez ideile si sa gasesc cea mai buna modalitate si in acelasi timp cea mai simpla de a iti spune ce simt....cat de usor mi-ar fi daca as stii... ma complac in nestiinta acestui lucru pt ca imi da putere si pt ca slabiciunea asta ma face din ce in ce mai apropiata de tine....si nu mai stiu ce se poate intampla...nu stiu daca e bine sau rau...nu stiu daca e un pacat sau e o dulce amagire a unui vis, betie de sentimente stinse cu vin rosu.. este ceva ce imi doresc...sa aprofundez ...sa invat...sa simt...si are legatura cu tine...cu universul tau..pt ca esti un mic univers coborat langa mine...ma pot baza pe tine si iti stiu pasii cand vrei sa treci sa ma vezi doar pt a-mi aminti ca esti langa mine...cum sunt un simplu om vreau din ce in ce mai mult...si nu ma pot opri ....din visare din sperante....cateodata as vrea sa stii cate inteleg si stiu la ce t referi...sau cel putin incerc..sa te cunosc...si stiu clipa noastra...cand eram impreuna...si stiu tot ce s-a petrecut cand eram noi doi...fiecare miscare facuta, gest , cuvant spus...nimic nu era la intamplare...la asta se putea rezuma.."o clipa"...desi pare absurd si nu are intensitatea pe care o doresc...poate e un cuvant atat de simplu,atat de mic...nu include tot...
dar e ce tot? un mare amalgan de sentimente contradictorii pe care nu le mai recunosc...te vad sau simt ca imi ceri ceva..ma prefac ca e o gluma si sper in adancul meu ca tu sa nu ma crezi....cand ai dormit la mine si iti simteam cum te apropii,cum imi doream sa ma apropi de u...ma crezi daca iti spun ca inima imi batea cu putere?incercam sa fiu constienta,realista,dar parca as fi oprit timpul...stii..atunci eram fericita...in clipele alea simteam ca am parte de ceva pur,sincer,cald...si totusi nu puteam sa reactionez..eram inlemnita..eram departe...mi-e frica de momentul asta de sinceriate..mi-e teama de reactia ta...mi-e teama ca se poate sfarsi...sau poate incepe si eu nu voi stii cum sa ma descurc... cum sa fac fata situatiei...si stiu ca exista acolo sus un Dumnezeu...al nostru al tuturor...al meu care mereu m-a ascultat..care m-a ridicat cand am cazut si care mi-a dat palme cand am gresit ..dar daca trebuie sa platesc fericirea sunt dispusa sa dau oricat...si simt cateodata ca fericirea mea e mai aproape ca niciodata...si nu ma gandes la ce ar putea fii intre noi ca la o pedeapsa ci ca la o incercare de regasire a doua suflete care au suferit fiecare ....am avut parte de dezamagiri fiecare dar lucrul asta ne-a facut sa fim mai intai de toate prieteni, confidenti...relatiile sunt complikate...nu ne putem reduce la o singura persoana....imi pierd increderea si as vrea sa pot fii deschisa si sa iti zic personal ce simt dar ma autocritic...prea mult...mi-e teama de decizii...asta e un luru sigur si mi-am dat seama ca si tie iti e ...
o decizie implika fff multe: te gandesti in primul rand la lucrurile daunatoare ce ar putea urma si mai tarziu la cele benefice care de fapt sunt doar urma egoismului tau...dar intrebarea mea e : cand vei accepta ca egoismul este si el parte din personalitatea fiecaruia? ai dreptul la fericire....nu afirm ca eu as fii cea mai buna alegere a ta cu toate ca ma intreb daca noi am avea o sansa...si nu imi pot raspunde...nu pot gasi ceva palpabil prin care sa stiu ce va urma...este atata nesiguranta dar vreau acea speranta si am nev de sperantele desarte date de tine...am nev de un cuv al tau...vreau sa cunosc acea fata a ta pe care o apreciez, o iubesc, o doresc...
da! vreau ! vreau atatea de la viata de la tine cred ca vreau ...dar stiu ca ti-e greu si stiu de asemenea ca nu poti lua o decizie de pe o zii pe alta...

imi pare rau daca aflii ce nu vrei..imi pare rau ca sunt atat de sincera....e tot ce pot face in acest moment...si daca asta inseamna eliberarea mea asa sa fie....

am nev de tine...am nev de tine ca de aer...sunt fericita cand vii la mine ..cand esti atent cu mine...si micile nebunii pe care le faci cand vii la mine...si cadourile...si imi place cand te surprind...si vreau ca in fiecare zii sa te surprind si sa te amuz si sa am grija de tine....si vreau sa fiu si iubita si sora si prietena si confidenta si cred ca pe rand am inceput sa fiu cate un pik din toate....

indiferent de reactiile pe care le ai si daca ai inteles ce vreau sa iti spun...nu uita ca prietenia noatra valoreaza fff mult ...ma face sa ma simt speciala ca te am in viata mea si te face special pe tine ca om...definitia ta este una complexa...nu te pot exprima in cuvinte..esti palma adevarului si in acelasi timp esti blestemul nesigurantei...ajuata-ma sa regasesc ce mi-am dorit...ajuta-ne sa vdem ce vom face ..ce vei face...priveste-ma ca o parte reala din viata ta...sunt langa tine...nu privi prin mine...sunt aici si am atatea lucruri pe care vreau sa ti le spun fara sa scot un cuvant...o imbratisare...un sarut...sunt un om cu asteptari....Nu pot anticipa nimic...si sincer....cum ai spus si tu...nu vreau sa pierd ce am acum...misterul..enigma....... NU VREAU SA PIERD PRIETENIA