era tot cald...si azi...ca si ieri...si alaltaieri...tot tarziu...si pentru el era tot devreme...ca si ieri ..si tot ca si ieri si alaltaieri aceeasi pagina scria aceleasi cuvinte...
si el scria ce ii dicta...
EA ca si ieri sau alaltaieri era tot acolo: in antetul si subsolul paginii si il intreba raspunsurile ce erau deja acolo scrise cu litere de-o schioapa ca doar cei atenti si curajosi sa le poate citi.
era tot cald...si cartea are coperti groase, colorate si miros a tipar...si literele nu se usuca desi e cald (asa a fost si ieri si alaltaieri)..."literele nu se usuca" spune el suparat ca s-a murdarit de cerneala pe mana dreapta..."ai rabdare, culorile traiesc singure si renasc atunci cand le iubesti" spuse ea si se gandi ca inca nu e pregatita sa foloseasca nuante vii...
era tot cald...si era si ultima seara...ca si ieri el se gandea la sperante si vise si la copilul ascuns care nu mai are inocenta copilariei...si tot ca si alaltaieri ea picta cuvintele in gri si privea locul gol din biblioteca care parca o indemna sa dea paginile...lampa cu gaz era pe sfarsite si acum le era la amandoi teama ca daca se va face intuneric nu vor mai reusi sa citeasca cuvintele scrise cu grija impreuna...
------
Carturarul gasi din intamplare cartea uitata pe un raft. Avea carti groase, uscate si mirosea a umed.Avea multe pagini si toate erau albe...Aseza cartea inapoi in biblioteca si sufla cu putere praful de pe raft.
O singura pagina era insa colorata ... in portocaliu ... "combinatia perfecta"...
Un comentariu:
descrierea aduce a arta contemporana!! de neinteles:))
ma gandeam sa pun un link pe blogul meu cu adresa blogului tau ca sa afle cat mai multi cat de frumos scrii..daca te deranjeaza sa-mi zici.
Trimiteți un comentariu